Nu prea mici pentru a iubi

pai... acest fic a mai fost pus pe un forum de mine si bff, dar ne-am hotarat sa-l postam si aici. Hope you enjoy it! apropo, acest fic este in TOTALITATE fictiune, mai putin caracterizarile personajelor. unele detalii nu le mai tin bine minte... ce bine ar fi daca s-ar intampla asa ceva. gata! mintea mea bolnava viseaza prea mult!

Capitolul 1: Prima zi

Prima zi din clasa a V-a. Fiecare elev al acestei clase era emotionat. Intr-un colt al scolii doua fete asteptau sa se sune de intrare Pe una dintre ele o chema Silvia si avea 11 ani. Ochii ei erau caprui si blajini si avea un zambet care incalzea inima oricui. Parul ei era saten-roscat, pana la umeri si usor carliontat si azi purta tricoul galbnen cu o emblema verde al scolii, niste blugi negri, strech si o pereche de skecheri roz cu negru. Pe prietena ei cea mai buna o chema Ana. Avea parul castaniu, usor mai jos de umeri, ochii caprui si blanzi si un zambet sincer. Era imbracata cu tricoul scolii, niste blugi albastri, strech si o pereche de skecheri negri.
-Ma intreb ce colegi vom avea anul acesta. Sa speram ca nu vor intra in grupul lui Silviu, zise Silvia putin plictisita.
-Slabe sanse! Indiferent ce baiat care ajunge la noi in clasa e luat in primire de el. Din aceasta cauza nu avem noi iubiti, zise Ana zambind usor.
Au fost intrerupte de sunetul strident al clopotelului si Silvia injura in surdina. S-au indreptat spre ultimul etaj al scolii unde se afla clasa lor. Au intrat linistite si s-au asezat in ultima banca de pe randul de la mijloc. Dupa doua minute, aparu in fata clasei diriginta care era profesoara de engleza.
-Buna ziua, Teach! au zis elevii in cor.
-Buna ziua! Luati loc, le-a spus ea zambind.
Dupa ce elevi au luat loc, profesoara a continuat:
-Aveti un elev nou, care vine din Targu Neamt. Sper sa va purtati frumos cu el si sa nu va certati.
-Ca intotdeauna, Teach! au zis Silvia si Ana intr-un glas.
-Da, fetelor. Stiu ca va veti comporta dragut cu el, a mai zis diriginta. Numele lui este Alexandru Arsene. Alex, vino te rog.
Pe usa intra un baiat inalt, blond, cu ochii caprui. Era imbracat cu un tricou întunecat cu alb, niste blugi si o pereche de skecheri negri. “E chiar… dragut.” gandea Silvia.
-Acum, Alex, inainte sa te asezi langa Silviu, as vrea sa ne spui cate ceva despre tine, spuse profesoara.
-Pai, imi place sa ies cu prietenii si urasc sa nu mi se spuna in fata ceva. Sper sa-mi fac multi prieteni aici.
Se uita putin la Silvia, iar in acea clipa fata rosi si lasa capul in jos. Ana, din fericire, nu o vazu pe prietena ei.
-Cum ai zis. Silviu il linguseste de pe acum, zise Ana scarbita.
-Stiu, stiu. Dar, de! Asa sunt baietii, nu ii putem schimba, a raspuns Silvia cu gandul la cineva.
-Acum copii! O sa va chem pe rand in fata clasei ca sa va cunoasca si Alex. Agache Ana.
-Buna! Imi place sa ma uit la animeuri si sa mananc inghetata. Urasc orice are legatura cu grupul lui Silviu, zise Ana.
-Agoston Silviu.
-Buna! Imi place o fata care ma uraste si mancarea de la fast-food. Urasc fitele, zise Silviu mustacind.
-Bem Silvia.
-Hey! Ador sa ma prostesc si ador vanilia. Urasc, la fel ca si Ana, tot ce are legatura de grupul lui Silviu. Sper ca o sa ne intelegem.
Mai urmara cativa elevi apoi fura trimiti acasa. Ana cu Silvia locuiau pe aceiasi strada, culmea, casele lor erau una langa alta. Ana intoarse capul si ii vazu in spatele lor pe Silviu si noul coleg, Alex. Fetele stiau ca si Silviu statea pe strada cu ele, ceea de cand erau mici, pe fete le enerva.
-Crezi ca elevul nou sta pe strada cu noi? a intrebat Silvia zambind.
-Din moment ce merge cu Silviu, da! ii raspunse Ana plictisita.

_________________
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

Ultima modificare efectuata Nya la 10/06/2009 19:51, modificat de 2 ori in total

Extra ficul! :-)

Astept continuarea :-D

Sunt tare nerabdatoare sa vad ce-ati mai scris :-D

. Am auzit ca o sa ma introduceti si pe mine in fic. :love:

multumesc

aveti imaginatie nu gluma. va pup, pa pa! astept continuare repedeeeeeeeeeee.

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

Cap. 2 : Febra sau… altceva ?

Fiind întâia zi de scoala, fetele nu au avut teme asa ca au avut parte de o taclala prelungita. Au discutat despre scoala si colegi, evident. Cele doua au vorbit pana noaptea tarziu. Au adormit fiecare cu gandurile ei. Silvia se gandea la baiatul cel nou, in timp ce Ana se gandea la profesorii ce ii va cunoaste a doua zi.
Dimineata a venit cu pasi rapizi in orasul Bucuresti. Razele soarelui patrundeau in camera Silviei, in timp ce alarma telefonului rasuna in toata incaperea. Mana fetei a iesit de sub o patura violet, oprind alarma. A stat cateva momente gandindu-se la acea zi, cand, deodata un ghemotoc de blana a sarit pe langa picioarele ei. Era una dintre pisicutele ei, pe nume Kojiro. Silvia a mangaiat-o, a luat-o in brate si a pornit spre bucatarie. Acolo, a lasat-o jos, si a pus mancare de pisici in trei castronase. Avea trei pisicute dragalase. Apoi, a pus mancare de catei intr-un castron, asta insemna ca avea un catel. In cele din urma, a pus mancare de rozatoare in alt castron. Avea si un iepuras, cu blanita alba, pufoasa. Uitandu-se la ceas, a observat cu uimire ca era 8 fara un sfert. Avea sa intarzie daca nu se grabea. S-a dus la baie, a facut un mic dus, s-a imbracat rapid cu tricoul scolii, niste blugi si niste pantofi albastri. S-a intors in bucatarie si si-a luat micul-dejun singura. Parintii ei deja plecasera la serviciu. Dupa ce a mancat obisnuitul lapte cu cereale, a iesit din casa de unde si-a luat bicicleta si a pornit spre scoala. Pedala repede ca sa nu intarzie. Era 8 fara 5 minute…
Intre timp, la scoala, Ana o ducea îndeajuns de rau. Mergea pe coridorul de la etajul 2. A mers linistita pana la ultima clasa, clasa ei, si a apasat pe clanta. In sala se aflau grupul lui Silviu : Alex Chelu, un baiat blond cu ochii albastri ca marea, Stefan Georgescu, un baiat scund, cu parul saten si ochii caprui ce erau acoperiti de niste ochelari cu rama subtire, Maxim, un ochelarist blond cu ochii caprui, Vicentiu, un tip scund cu ochii caprui si parul brunet si mai nou, Alex Arsene. « CE ?! Nicio fata ? Ce doamne iarta-ma de sunt numai baietii astia stupizi la ora asta » gandea Ana.
- Neata’ , zise Silviu la vederea Anei.
Silviu avea ochii caprui, parul brunet si era teribil de inalt. Era liderul gastii, juca foarte bine baschet si fotbal.
- Nu e nicio fata ? spuse ea in loc de ,,buna dimineata’’.
- Sunt toate la baie, ii raspunse Maxim. Cica spun secrete…De ce mereu fetele se duc la baie cand vor sa vorbeasca ? Nu va inteleg…
- Nici nu trebuie, ii zise fata care deja isi lasase ghiozdanul si voia sa plece si ea spre baie.
Cand era in dreptul usii, un glas cald i-a intrerupt actiunea :
- Stai ! striga Silviu. Nu vrei sa stai cu noi?
Fata era uimita de intrebarea baiatului. Cumva avea febra sau era bolnav ?
- De ce as sta cu voi cand am lucruri mai importante de facut decat sa-mi pierd timpul ? ii zise rece Ana.
Zicand asta, fata a plecat din clasa. Maxim a scos un raset destinat lui Silviu. Nervos, Silviu l-a insultat pe baiat.
Ana s-a dus spre baie, insa in momentul cand voia sa intre acolo, Silvia si-a facut aparitia pe hol :
- Hey, BFF ! striga aceasta. Ce mai faci ?
- Stii tu, pe aici…ii raspunse Ana. Iti vine sa crezi ca Silviu voia sa stau cu ei in clasa ?
- Serios ? Vorbesti de acelasi Silviu pe care il cunosc ?
- Da,mai. Cred ca avea febra sau ceva…
- Sau poate…
Dar nu apuca sa-si spuna opinia caci clopotelul suna de intrare…
Fiind marti, in orar aveau doua ore de mate, intre ele fiind sportul, apoi engleza si ultima ora educatia plastica. Orele au trecut extraordinar de greu pentru cele doua fete, care voiau doar sa plece acasa. Silvia se mai uita din cand in cand la Alex Arsene, iar acesta la ea. Ana se tot uita la Silviu, desi nu stia de ce, iar cand cei doi si-au intalnit privirile, au rosit amandoi. Dar sa vorbim si despre profesori…Profesoara de mate era un cosmar. Parul ei era carlionatat si brunet, ochii ei erau caprui, iar pe nas avea niste ochelari. Profesoara de sport era de treaba. Era inalta, avea parul saten si ochii caprui. Urma ora cu diriginta si o ora cu profesorul de desen….domnul Chis ! Acel profesor era dispretuit de elevi, avea un egou mare si desigur, se credea mare artist. Ca toti marii pictori, se plangea ca nimeni nu il intelege. Toti incepeau sa rada cand acesta se tot plangea de ei…

_________________
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**

Extraordinar de tare......n-am ce comenta.Astpt urmatoarele capitole!Pup!Bye! :love:

edit Nya: hei! nu iar!! nu ma face ca-ti dau ban. mai destul de lungi comm-urile capis? minim 2 randuri ca nu te doare mana. inca o abatere si primesti ban fie ca iti place fie ca nu.

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

Capitolul III: Incredibil

Silvia si Ana au fost singurele care au luat zece la desen si toti copiii in ora au ras de ele, cat profesorul vorbea la telefon. Silvia numai rezista si izbucni in plans. Ana nu facea asta, dar si ea se simtea foarte prost.
-Hei, lasati-le in pace! Sunteti doar invidiosi, spusera Silviu si Alex intr-un glas.
Cei doi baieti se ridicara din banca si se indreptara spre fete. Silvia cand vazu asta tot nu inceta din plans, dar se facu din ce in ce mai rosie la fata. Ana se uita fix in ochii lui Silviu, iar el in ai ei.
-Silvia, te simti bine? intreba un glas bland.
-Da… acum, zise ea stergandusi lacrimile.
-Ana, nu te lasa intimidata, ii spuse Silviu fetei zambind.
-Nici nu am de gand sa fac asta. Voiam sa te intr…. dar propozitia ii fu intrerupta de sunetul enervant al clopotelului.
-Futu-i mortii masii de treaba! zise Silvia luata prin surprindere.
Toti se uitara ciudat la ea, fiindcă fata era mereu calma si nu injura asa niciodata. Dintr-o data, Silvia se inrosi, iar Ana incepu sa rada.
-Oau! Cum vorbesti! Unde-i Silvia aia timida? intreba Silviu mirat.
-E asta nu e nimic. Sa vezi cum e acasa cand vorbeste de voi, zise Ana razand.
Alex se uita la Silvia putin, apoi zise:
-Vrei sa mergem la un suc?
-E..eu…ddd..aaa.da! zise fata mai rosie decat un rac. Ana sper ca nu te superi pe mine. Trec mai tarziu pe la tine, ok?
-Dute, bff. Te astept cu… microfonul pentru discurs.
Silvia si Alex plecara, in timpul asta Ana isi strangea cartile si in clasa numai ramasese decat Silviu. Acesta se tot uita la ea si nu stia ce se intampla cu el. « Sa ma fi indragostit de ea? Dar e imposibil… sau poate ca nu ».
-Ana, vrei sa vi cu mine in parc sa ne plimbam? intreba el.
-Si de ce as face asta? zise Ana facand pe dura.
-Oh, doamne! Doar zi da sau nu.
-Bine! Da!
-Oau. Perfect. Spatial. Sublim.
-Ok, ok am prins idea, zise Ana chicotind usor.

_________________
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

Presupun ca mai departe urmeaza intrebarea intrebatoare.Deci:ficul a fost ok(a fost putin mai simplu de data asta).A fost ok n-am ce comenta.Spor la scris!
ASTEPT NEXTU' CU MULTA NERABDARE SI CURIOZITATE! :-)

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

stiu ca trebuia ca bff sa posteze, dar ficul e facut de amandoua, deci nu conteaza. si, bff e plecata. :-D

Capitolul IV: Tristetea din ochi

Silvia si Alex stateau la o terasa îndeajuns de draguta. Comandara doua sucuri de portocala si incepura sa vorbeasca:
-Stii, niciodata nu am mai…, zise Alex dar fu intrerupt de telefonul roscatei.
-Off, telefon afurisit. Trebuie sa raspund, e Ana. Buna, bff! Ce s-a intamplat?
-Voiam sa te intreb: tu mai simti ceva pentru Alex Chelu? intreba ea.
Din pacate, Alex auzi tot si dintr-o data se intrista. Ii facu semn cu mana Silviei si pleca.
-Nu, mai, ce ma intrebi asa ceva? zise roscata mirata. Vin la tine. Pa, pa!
Pe drum Silvia fu cumplit de trista. Isi dadu seama ca blondul auzise convorbirea. Se opri in fata casei Anei. Ciocani la usa, ea se deschise si in prag statea prietena ei. Aceasta o lasa sa intre in casa si urcara scarile, pana la ea in camera. Dormitorul Anei era zugravit in bleo, si pe tavan erau pictati, cu migulinta, cativa norisori.
-Deci, cum a fost intalnirea? intreba Ana curioasa.
-Groaznica! A auzit cand ai zis tu daca mai simt ceva pentru Alex Chelu. Si s-a suparat si a plecat.
-Off, bff! Imi pare rau e doar vina mea. Silviu m-a intrebat daca il placi pe ala pentru ca de curand, te gaseste super draguta.
-Da bine. Sa se duca naibii. Vrei sa dormi la mine in seara asta? Parintii mei au plecat din tara o luna. Ce o sa fac eu o luna singura? se smiorcai Silvia.
-Vin, in seara asta. Stai sa imi fac bagajul si sa imi iau ghiozdanul.
Intra in dressing de unde isi lua niste haine pentru maine si pijamaua. Se duse in baie si isi lua periuta de dintii. Isi lua cartile si caietele din setar si le tranti in ghiozdan.
-Asa, acum sunt gata. Apropo, vrei numarul de telefon al lui Alex Arsene? zise Ana mustacind.
-Da, logic! Dar… de unde il ai? a intrebat Silvia mirata.
-De la Silviu. L-am cerut pentru tine.
-Mersi! Hei! Am auzit eu bine? Tu si Silviu?
-Stai calma, bff! Doar ne-am plimbat prin parc.
-Oau. Vreau si eu. Dar nu cu Silviu.
Cele doua fete au plecat acasa la Silvia si Ana a urcat in camera prietenei ei pentru as lasa ghiozdanul. Silvia intra in bucatarie, scoase doua castroane mari, si le umplu cu chipsuri si popcorn. Le duse in living si dadu drumul la TV pe MTV. Peste cateva momente Ana cobora.
-Wii! Mancare. Si tu auzi ce zice la TV? intreba ea mirata.
-Miley Cyrus, va veni in Romania peste doua saptamani. Biletele se gasesc la magazinul Muzica sip e siteul blt.ro, zise vocea de la televizor

_________________
Nu prea mici pentru a iubi Nu prea mici pentru a iubi

Ok, pana la urma, fic-ul este captivant.Interesant.

Prima data am crezut ca e real. :lol:

Dupa greseli nici prin cap nu mi-a trecut sa ma uit...

Astept urmatorul!:D