Sunt ciudata!

pai... m-am hotarat sa mai fac un fic. stiu ca mai am doua, dar nu-mi pasa. le continui si pe celelalte!

Capitolul 1: Mult prea sensibila

Lacrimile imi invadau chipul, de altfel perfect. Rimelul negru mi se intinsese pe toata fata, dar nu-mi pasa. Parul meu roscat precum sangele invechit, mi se revarsa pe fata. Ochii mei negri, ca cel mai intunecat abis, deobicei veseli, astazi transmiteau tristete. De ce a trebuit sa ma indragostesc de tine? Spune-mi, de ce? De ce nu puteam sa fiu o fata dulce, inocenta si indragostita de cineva care s-ar fi uitat la mine? Acestea erau intrebari vitale, la care eram sigura ca nu mi se va raspunde niciodata. Numele celui care imi furase inima era Koji, un baiat cu ochii caprui, plini de blandete, iar parul ii era blond, precum spicul de grau. Din pacate, era cel mai popular baiat din liceu. Toate fetele alergau dupa el, dar el nu le dadea sperante. Eu nu eram una dintre ele. Eu il iubeam cu adevarat, nu ca acele fete obsedate. Nu imi dau seama de ce plang, doar stiam sigur ca nu ma iubeste, de la inceput. Cand i-am impartasit sentimentele mele pentru el, mi-a zis ca sunt draguta, dar ca nu vrea sa fie cu cineva. Acest fapt mi-l spusese, azi in timp ce plecam de la scoala. Cum era de asteptat, alergasem spre casa, cu ochii inlacrimati. Dar, pana la urma e doar un baiat, nu? Nu! E mai mult decat un necomplicat baiat. M-am ridicat de pe pat si m-am dus la baie. Era ora 22 asa ca m-am hotarat sa ma culc, dar inainte mi-am facut un dus revigorant. Inainte asta ma facea sa ma simt bine, dar acum… acum totul s-a sfarsit. Parca numai eram eu. Dupa, mi-am luat din dulap o pijama neagra cu capete de morti. M-am bagat in pat si am adormit repede.
Dimineata sosi repede in camera mea. Razele soarelui se revarsau pe fata mea. M-am trezit usor, dar uitandu-ma la ceas, m-am speriat. Acesta indica ora 7:30. Daca nu ma grabeam, riscam sa intarzii. M-am ridicat repede din pat si m-am dus la baie, facandu-mi monotonul program de dimineata. Dupa, m-am dus la dulap si mi-am ales costumatia de azi: un maieu negru, niste blugi trei sferturi, cu brâu joasa, si in picioare mi-am pus noii mei Conversi, negri. Parintii mei nu erau acasa, se pare ca pleasera deja. Mi-am luat ghiozdanul din camera si am plecat spre scoala. Cum era de asteptat, am cazut in visare. Si cum era de asteptat, am inceput sa ma gandesc la el. M-a ranit, stiu, dar este atat de dragut. Dintr-o data un glas ma striga:
-Nya!
Intorc capul rapid si il vad pe Koji. Ma uit indiferenta la el, dar in partea interioară plang. Nu stiu pentru cat timp voi mai putea sa-mi retin lacrimile. Am asteptat pana a venit mai aproximativ de mine, apoi am mers in clasa, eu stand in fata lui. Cand am ajuns in clasa, mi-am vazut prietena cea mai buna. Parul ei era saten, ca cea mai frumoasa coaja de nuca, iar ochii ei erau caprui inchis. Numele ei era Aiko. Cand ma vazu alerga spre mine zicand:
-Hai odata! Trebuie sa inceapa antrenamentul! Koji, cred ca ar necesită sa vi si tu!
Am uitat sa zic ca eu, Aiko si Koji, faceam parte din echipa de fotbal a liceului. Poate ca e ciudat ca fiind fata sa practic acest sport, dar totusi este pasiunea mea. Eu si Aiko fusesem alese in echipa de catre Koji si prietenul sau cel mai bun, Chiaky. Pe Chiaky il placea Aiko, chiar daca nu recunostea. Am mers toti trei spre vestiar. Ne-am schimbat fără întârziere in treninguri, caci la antrenamente nu purtam echipamentul. Am iesit pe teren. Eu, Aiko si Koji, ne-am dus la mijlocul terenului, deoarece eram atacanti. Langa noi veni si Chiaky, capitanul echipei. Aiko i-a zambit baiatului, in timp ce eu doar am dat din cap. Se uita ciudat la noi, apoi zise:
-Unde va e capul? Incepem cu exercitile, nu direct cu jocul.
-Scuze, sefu’! am zis eu afisand un zambet tamp.
Ne-am indreptat spre coltul terenului si am inceput sa alergam. Ca deobicei, eu, Aiko, Koji si Chiaky terminasem primii. Dupa cateva exercitii, “usoare” dupa parerea lu’ sefu’, ne-am impartit in doua grupe. Portarul, un baiat cu par negru si ochi verzi, era acelasi la cele două echipe. Eu eram in echipa cu Koji, in timp ce Aiko era in echipa cu Chiaky. Alergam dupa afurisita aia de minge, ca deobicei. M-am lasat pe spate, si m-am lasat sa alunec, lundu-i mingea de la picoare lui Koji. Mingea era descoperita, asa ca am alergat si… gol!! M-am trantit pe jos epuizata. Eram asa de obosita. Inca stateam pe gazon cand Chiaky a spus:
-Bravo! Aiko, Nya, sunteti intr-o forma de zile mari! Va felicit! Acum, inapoi la vestiar si nu uitati ca saptamana viitoare avem meci împotriva Russian Warriors.
-Stai linistit sefu’! O sa fim cei mai buni! am zis eu inca stand pe jos.
Sefu’ a zambit apoi a plecat impreuna cu restul spre vestiar. Aiko imi spuse ca ma asteapta in clasa. Urmatoarea ora incepea peste jumatate de ora, deci aveam timp sa mai lenevesc putin. Ridincadu-ma in fund, am observat ca pe teren mai era si Koji. S-a apropriat incet de mine si mi-a oferit mana. I-am strans-o si apoi m-a ajutat sa ma ridic. Am mers impreuna spre vestiar, acolo ducandu-ma in componentă mea si schimbandu-ma repede.
-Vrei sa te astept? se auzi glasul lui Koji, dincolo de usa.
-Daca vrei! i-am raspuns eu cu indiferenta.
Am iesit, evitand contactul vizual cu acei ochi caprui. Imi dadeam seama ca din cand in cand ma privea, dar nu l-am bagat in seama. Ajunsi in clasa, o fata blonda, cu ochii albastrii ca marea si extreme de fitoasa, pe nume Moro, s-a apropriat de Koji si l-a sarutat. Satenul si-a pus mana pe spatele ei si i-a raspuns la sarut. Ma uitam uimita la acea scena. Nu am mai rezistat si am iesit din clasa, plangand. Aiko, vazandu-ma alerga dupa mine. M-am asezat pe jos, pe holul scolii. Satena se aseza langa mine, strangandu-ma in brate. Mi-am pus capul pe umarul ei, lacrimile mele, udandu-i tricoul. Imi spuse sa ma calmez, dar lacrimile, si poate ca nici eu, nu o ascultau.

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

WOW!Chiar ai de unde sa te inspiri.E teribil de sad ficul :weep:

.Pe mine una m-a intristat,chiar m-am gandit cum e sa te simti asa :'-(

.Dar de fapt stai,m-am simtit asa!(sti tu cand).Mi-a placut,chiar mi-a captatatentia(nu mai comentez,ca nu vreau sa ma confunzi cu Mihai Petre :lol:

).Astept nextu'! :-)

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

Ultima modificare efectuata de catre ~Sweet Love~ la 07/06/2009 20:34, modificat de 1 data in total

nou fic...interesant. De ce am oare senzatia ca ii cunosc pe Nya, Aiko, Koji si Chiaky? :lol:

Mda, stiu de unde te-ai inspirat. Cu siguranta, nu e rau pentru primul cap.!! Vreau sa zic, greseli nu cred ca ai avut, descrierea, dialogul, naratiunea au fost mai mult decat ok iar ideea e mai presus decat originala. Tine-o tot asa!!! :thumbsup:

Nu pot decat sa astept continuarea cu sufletul la gura. Atat am avut de zis, bye si spor la scris!! :wave:

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**

cred si eu ca ii cunosti. Nya sunt eu, Aiko esti tu, Koji si Chiaky, te-ai prins tu.

Capitolul 2: Plecarea

-Cum a putut? Mi-a zis ca nu vrea sa fie cu nimeni. Si uite-l! Se saruta cu fufa aia, am zis eu printer lacrimile care imi inundau fata.
-Lasa-l in urma. Sau mai bine, ignora-l. Daca te place, te va dori si nu va rezista fara sa vorbeasca cu tine, zise Aiko zambind malefic.
-Crezi ca este o idee buna?
-Hei! Ideile mele sunt mereu bune!
Am ras usor, apoi m-am ridicat de pe jos. Aiko a facut acelasi lucru si am mers linistite in clasa. Lacrimile inca imi siroiau pe obraji, dar am incercat sa le ignor. Deschizand usa, m-am asezat in banca cu Chiaky. Aiko, care statea in banca cu Koji, ii arunca priviri ucigatoare blondului. Satena, dupa cum o stiam, avea de gand sa vorbeasca cu Koji. In clasa intra profesoara de istorie. Era o prietenă cu parul de culorea scoartei de copac, de marime medie, iar ochii ii erau de un caprui intens, care te faceau sa-ti dai seama cat de draguta era. Ne zambi, apoi ne spuse sa ne indreptam spre sala de informatica. Din cate se parea, vom vedea un film. L-am vazut pe Chiaky, spunandu-i ceva profesoarei. Aceasta dadu din cap si spuse cu o voce blanda:
-Echipa de fotbal! Voi sunteti scutiti. Astazi va antrenati, caci maine plecati in Rusia.
Eu, Aiko si Koji ne-am ridicat din banci. Am plecat impreuna spre vestiar. Ne-am schimbat din nou in treninguri si am inceput antrenamentul. Dupa vreo zece minute, am primit un fault de la Sai, un baiat cu doi ani mai mare decat mine, care imi era ca un frate mai mare. Ma asculta mereu cand aveam ceva de zis. Mi-a facut doar o vanataie mica. Sai numai stia ce sa faca ca sa-l iert. I-am zis ca totul este bine si “meciul” a reinceput. Dupa o ora, toti eram obositi. Eu ma simteam goala pe din-auntru, fara niciun sentiment. Un glas se auzi in curtea scolii, strigand la noi. Am fost anuntati ca trebuie sa plecam acasa, deoarece trebuia sa dormim. Maine la ora 4:30 dimineata eram nevoiti sa plecam in Rusia. Am plecat cu totii acasa. Koji nu isi mai putea lua ochii de pe mine, dar eu il ignoram cu desavarsire. Cand am ajuns in fata casei mele, mi-am luat la revedere de la Aiko si Chiaky. Pe Koji nu l-am salutat. Am intrat in casa strigand-o pe mama. A venit repede in hol, spre uimirea mea, caci deobicei nu era acasa la ora asta. I-am spus ca maine plec in Rusia si atunci, m-a imbratisat. Desi nu imi placea s-o recunosc, imi iubeam parintii mai mult decat o aratam. Am urcat scarile spre camera mea, iar acolo mi-am trantit ghiozdanul pe jos. M-am dus direct in baie pentru a-mi face un dus. Picaturile calde de apa, incercau parca, sa ma faca sa uit de necazuri. Am ineput sa plang si m-am asezat pe jos in cabina de dus. Pentru ce plang eu? Pentru un prost? Nu merita lacrimile mele! Am iesit, infasurandu-ma intr-un prosop alb. Iesind din baie, m-am indreptat spre dulap. Mi-am pus un tricou alb, cu variate modele cu rosu si obscur si niste pantaloni scurti, rosii cu patratele albe. M-am dus in bucatarie, chiar la timp, caci chiar atunci, tatal meu intra pe usa. Numele lui era Kazuhiro Saitou si era cel mai bun judecator al Japoniei. Am intrat in bucatarie amandoi, apoi ne-am asezat la masa. Mama ne-a pus in fata cate un castron de supa. Am luat cateva linguri si dupa am cazut in visare. M-am trezit din transa, cand mi-am bagat lingura goala in gura. Dupa ce am terminat de macat si felul doi, mama a zis ca ar necesită sa ma apuc sa-mi fac bagajele. Am urcat scarile spre primul etaj. De pe hol, am intrat in debara. De acolo mi-am luat un troler mov inchis cu manere negre. Am intrat la mine in camera deschizand larg dulapul. Mi-am impaturit frumos cateva haine si mi-am pus si o geaca de fas. Din alt dulap, ceva mai mic, mi-am luat o gramada de pantofi. Mi-am luat si o gentuta, in care mi-am pus cateva farduri (nicio fata nu pleaca fara), laptopul si mp4. M-am indreptat spre living, asezandu-ma pe canapea in fata televizoului. Butonam telecomanda fara sens, sperand ca o sa gasesc ceva interesant. Intr-un final am lasat la un anime. Eram pasionata de desenele acestea. In camera mea, in biblioteca, in loc sa vezi carti, vedeai mii si mii de manga. Dupa sfarsitul episodului, am mers sa le zic parintilor noapte buna, desi era doar ora 16. Ajungand in camera mea, m-am imbracat in pijamale si m-am asezat pe patul meu, cu îmbrăcăminte mov, cu fluturi negri. Dupa nici doua minute, am ajuns in tara viselor, unde nimic rau nu ma putea atinge.
Dimineata veni repede in camera mea. Telefonul suna cu melodia mea preferata, Losing Grip a lui Avril Lavigne. Mana mea a oprit alarma, ridicandu-ma din pat. Era 3:30, asa ca mai aveam timp, dar totusi, m-am indreptat spre baie, unde mi-am facut siesta de dimineata. M-am indreptat apoi spre dulap, imbracandu-ma cu un maieu verde cu dungi galbene si niste panataloni albastrii, trei sferturi. In picioare mi-am pus o pereche de adidasi negri. Dup ace mi-am dat ok-iul, mi-am pieptanat parul roscat si l-am prins intr-o coada, sus la spate. Parintii mei ma asteptau jos, cu micul-dejun. Era întâia data cand nu plecau devreme la service, doar pentru a-si lua la revedere de la mine. Am mancat in tacere, simtindu-ma sub presiune. Era prima data cand plecam singura, o saptamana, in alta tara. Dupa ce am mancat rapid, mi-am pupat parintii, apoi am iesit pe usa. In fata casei m-am intalnit cu Aiko care parea si mai adormita decat mine. Ne-am salutat prieteneste, apoi am plecat impreuna spre autocarul ce ne va duce in Rusia. Ajungand in fata scolii, ne-am urcat in el, asteptandu-ne sa nu vedem pe nimeni, dar acolo erau toti colegii nostril. Directorul, care ne insotea, i-a spus soferului ca putem pleca.

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

Ultima modificare efectuata de catre Nya la 25/06/2009 09:33, modificat de 1 data in total

grozav next!! imi place tare mult. Nu m-am uitat dupa greseli, desi cred ca nu ai avut, descrierea, dialogul si naratiunea bune...Nu mai am ce sa zic. Bye si spor la scris, astept nextu'!! Stiu ca e mic comm-ul dar n-am ce face...nu mai am ce sa zic...grozav fic...super fic...paaa!!!

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**

I love it! :thumbsup:

.Introducerea a fost buna,dialogul si descrierea ok,greseli n-ai avut.......ti-am mai zis ca te-ai putea face scriitoare?!astept nextu'!
Kiss,kiss,Hug,hug

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

Capitolul 3: Sosirea si... marturisirea

Singurele locuri libere erau in spate, pe cele patru locuri. Intr-o parte statea Koji, iar in cealalta, Chiaky. Eu m-am asezat cu o oarecare reticenta, langa blond, in timp ce Aiko se aseza langa Chiaky, zambitoare. Cand am aflat cu cine voi sta in camera am ramas siderata. Voi sta cu Aiko, Chiaky si… Koji. Mi-am scos din geanta mp4 si mi-am bagat castile in urechi. Am adormit cu capul pe umarul lui Koji, fara sa-mi dau seama. M-am trezit tocmai la fix, caci in cinci minute ajungeam la hotel. Cand am vazut unde era capul meu, m-am ridicat brusc si m-am inrosit puternic.
-Pantero, puteai sa mai stai! Mi-a placut, zise Koji cu un zambet de bad boy pe fata.
-Mie nu! am zis eu cu indignare.
Am coborat din masina, ramanand muta. Deasupra mea plutea un nor de soare gros si auriu ca siropul. Nu adia nicio boare de vant printer Frunze. Florile, neclintite si stralucitoare, stateau cu tulpinitile drepte, de parc-ar fi fost facute din metal. Am suspinat usor, apoi m-am indreptat cu restul colegilor spre hotel. Intrand, am primit de la receptie cheia camerei 123. Am urcat cu liftul in tacere pana la etajul doi. Am bagat cheia in broasca si am deschis usa. Am intrat in camera, urmata de colegii mei de camera. Camera era îndeajuns de mare, avea doua paturi de doua persoane, unul cu lenjerie galbena, celalalt cu îmbrăcăminte verde fistic. Eu cu Aiko ne-am apucat sa ne desfacem bagajele, punandu-ne hainele intr-unul dintre dulapuri. Baietii se luara dupa noi, cu timiditate. Dupa, Aiko s-a dus in baie sa se schimbe. Se schimbase intr-o pereche de pantaloni albi, trei sferturi, un maieu alb cu un ursulet negru si in picioare avea niste adidasi negrii. Urmatorul care se duse sa se schimbe fu Chiaky. Cand iesi era imbracat cu o pereche de blugi si un tricou gri, cu un cap de mort. In picioare avea niste adidasi negrii. Aiko si Chiaky se dusera inaintea noastra jos, la restaurant. Am intrat in baie cu hainele pe brat. Mi-am dat jos hainele, ramanand doar in lenjerie intima. Nu stiam insa ca nu inchisesem bine usa si cineva se uita cu cam prea mult interes la mine. Mi-am pus un maieu negru cu inimioare albe, o fusta de aceeasi culoare si in picoare, niste bascheti negrii. Mi-am dat cu un gloss transparent, cu aroma de capsuni si un rimel negru. Am iesit din baie, observand ca s-a schimbat si Koji. Cand ma vazu, veni langa mine si… ma saruta. Limba lui imi cerceta fiecare particica din gura. Desi nu voiam asta, imi placea… mmm… imi placea chiar extraordinar de mult. Ma impinse pe pat, desfacandu-mi usor fusta.
-Hm… Koji ce faci? am intrebat eu timida.
-Aoleu! Scuze, nu m-am putut abtine! Imi pare teribil de rau, zise el, si chiar parea sa regrete.
Se dadu de pe mine. Mi-am inchis rapid fusta. Koji se uita la mine si apoi ma saruta. De data asta, ne-am duelat cu limbile. Mmm… imi placea chiar extrem de mult aceasta senzatie. Koji a rupt usor sarutul uitandu-se in ochii mei. Se uita la mine cu o intensitate sporita. Se parea ca incerca sa isi gaseasca cuvintele potrivite, pentru a-mi zice ceva. Intr-un final zise:
-Doar mi-am batut joc de tine, zise el si parasi camera in liniste.
M-am aruncat pe pat si am inceput sa plang. Mi-am dat seama ca numai are niciun rost sa cobor jos, asa ca m-am schimbat in pijamale si m-am bagat in pat. Peste zece minute, Koji intra in camera, probabil fusese trimis de director sa vada ce fac. Am inchis repede ochii prefacandu-ma adormita. Se aproprie usor de mine si se aseza pe pat.
-Te iubesc, copilito! Chiar daca nu vreau sa recunosc. Mi-e frica sa fiu cu tine, caci nu vreau sa fi obsedata de mine, zise Koji mangaindu-mi obrazul.
Vazand ca nu ma trezesc, din punctual lui de vedere, pleca. Grabnic am deschis ochii. Ma simteam din nou fericita. Acum stiam motivul. Am sa vorbesc cu Aiko sa-l faca sa-si dea seama ca eu nu sunt asa. Am adormit cu mult timp inainte sa vina prietenii mei in camera.
Dimineata veni fără întârziere in Rusia. Razele soarelui patrundeau in camera de hotel. M-am ridicat din pat, observand ca sunt prima care s-a trezit. Mi-am facut un dus rapid, apoi m-am imbracat intr-un tricou roz, niste pantaloni de trening negri, trei sferturi si o pereche de adidasi. Am coborat din camera, ducandu-ma la restaurant si comandand mancare pentru colegii mei, in camera. Am mers, impreuna cu caruciorul cu mancare, pana in camera. Cand am intrat, am lasat caruciorul cu mancare langa masuta mica din lemn de fag si m-am indreptat spre Koji.
-Trezeste-te, somnorila! am zis eu.
-Hm, cate e ceasul? intreba blondul adormit.
-Nu conteaza, vreau doar sa vorbesc cu tine. Crezi ca se poate?
-Desigur, stai sa ma schimb.
Cu singuranta ii captasem atentia.

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

Ooooh!Aici te-ai cam lasat dusa de val! :lol:

Ar fi tare sa se intample in realitate asta....sa-ti marturiseasca! :love:

Va fi very sweet!deci,trecem la lucruri serioase:Pai am vazut o greseala su 2(nu se pune).La un cuvant era "printre" si tu scrisesei "printer".In rest naratiunea a fost buna,dialogul ok si....cam atat :shifty:

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

am aterizat din nou pe-aici :-)

hi, bff!!! mi-a placut faza cu ,,pantero'' :w00t:

a fost tareee!! dar sa revenim, am un fic de comentat! naratiune, descriere, dialog foarte bune. Inafara de greseala pe care a mentionat-o alexa, am mai gasit eu inca 2.
punctual - punctul

negrii - obsidian ( am cautat in dex si este intunecati cu un singur i. Sunt doi i atunci cand vorbesti de oameni
negri, adica negrii, daca ma intelegi...)

atat am avut de zis, bye si spor la scris!!!

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**

Capitolul 4: O alta durere

S-a indreptat usor spre baie. Eu eram foarte emotionata. Trebuia sa vorbesc cu el. Daca nu merge, o voi pune pe Aiko sa vorbeasca cu el. Dupa cateva minute, blondul a iesit din baie. L-am luat de mana si am mers pe hol. M-am uitat la el foarte calma.
-Nu ti-ai batut joc de mine! Ma iubesti, am spus eu si dupa m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.
Mi-am introdus limba in gura lui si mainile mi le-am incolacit in jurul gatului lui. Koji mi-a raspuns la sarut, tinandu-mi capul de la spate. Baiatul imi cerceta fiecare coltisor al gurii, facandu-ma sa tremur. A rupt incet sarutul si s-a uitat in ochii mei. Ma simteam ca o raza de soare, cand rasare dimineata.
-Ma iubesti? am zis eu.
-Copilito, eu doar ma joc cu tine! zise el plecand inapoi in camera.
Eram sigura ca ma iubea. El nu mi-a zis nu. Am suspinat, apoi am intrat in camera zambind. Aiko si Chiaky se trezisera si se imbracasera. Pareau foarte adormiti. M-am asezat pe pat cu laptop-ul in mana. Am intrat pe net si am inceput sa vorbesc cu Sai, care era accidentat sin u a putut veni cu noi. I-am povestit ce s-a intamplat intre mine si Koji si mi-a zis ceva, ce m-a facut sa vars milkshake-ul pe care il aveam in mana, pe mine. Mi-am luat la revedere de la el si m-am dus sa-mi schimb pantalonii. Mi-am pus niste pantaloni albi, cu scris roz, trei sferturi de trening, care imi puneau in valoare picioarele mele lungi. Cineva ciocani la usa. M-am dus sa deschid si am ramas muta. In fata mea se afla Kishu, cel mai bun prieten al meu de cand aveam cinci ani. Am inceput sa plang si m-am aruncat in bratele lui. M-a mangaiat pe par si dupa m-a privit in ochii.
-Kishu! Ce faci aici? am intrebat cu lacrimii de fericre in ochi.
-Bine, pisicuto! Imi pare rau ca am plecat atunci de langa tine. Parintii m-au obligat, a zis el, zambindu-mi. Stii ca nu eu am vrut sa se intample asta.
-Promite-mi ca nu vei mai pleca niciodata de langa mine!
-Promit. Apropo, am venit sa te vad la meci, apoi ma voi muta aproximativ de Tokyo.
Am inceput sa plang si mai tare si l-am strans in brate pe Kishu. El m-a sarutat pe frunte. Aiko si Chiaky se uitau la mine, zambind, in timp ce Koji, statea furios. L-am intrebat pe Chiaky daca azi avem antrenamente. Mi-a zis ca nu, aceasta zi era dedicata plimbarilor prin oras. Am zis ca eu v-oi merge sa ma plimb cu Kishu si parasit camera. Ajunsi jos, la intrare, Kishu ma saruta. Nu saruta la fel de bine ca Koji, dar totusi era ok. A rupt incet sarutul uitandu-se in ochii mei. Fara nicio ezitare a zis:
-Te iubesc!
L-am strans in brate, fiindca era singurul baiat care mi-a zis vreodata “te iubesc”. Stiam ca nu minte, caci noi, japonezii, eram foarte stricti il legatura cu acest cuvant. Am vizitat orasul si mai numeroase muzee. Cel mai mai mult mi-a placut muzeul de ceara. Am ramas uimita cand am vazut ce poate face un om cu o viziune si ceva ceara topita. In cele din urma, ne-am oprit la o gelaterie. Am comandat doua inghetate de vanilie si am inceput sa vorbim. Dupa cateva momente, am fost intrerupti de o fata cu parul închis la culoare si ochii albastrii. Si-a apropiat buzele de cele a le lui Kishu si l-a sarutat. Acesta i-a raspuns la sarut fara nicio jena. Am izbucnit in plans si am fugit. Nu steam unde sa ma duc, nu cunosteam Moscova. Dupa o ora de cautari, m-am oprit pe o strada, bagandu-mi o tigara in gura. Chiar atunci a inceput sa ploua. Eu, fiind imbracata asa subtire, dardaiam de frig. M-am uitat in geanta sa vad daca am portofelul la mine, dar am constatat cu stupoare ca nu-l am, deci nu puteam lua un taxi. Tot ce puteam sa fac era sa astept o minune. Parul mi se lipise de fata, din cauza ploii abundente. Am asteptat ore in sir pe acea strada. Pana la urma m-am asezat pe jos. Nu aveam de unde sa stiu ca chiar la o strada distanta, un baiat blond ma cauta in disperare. Am ridicat privirea spre ceas si am observat cu stupoare ca este ora doisprezece. Am mai asteptat o ora, apoi am inchis ochii, nemai suportand frigul. Eram imbracata extreme de subtire, asa ca tenul meu, destul de alb de-obicei, se invinetea treptat. Am adormit sperand ca o sa mor in somn decat sa mai am parte de durere fizica, cat si sufleteasca.
~Dreaming~
Alergam rapid sperand sa nu fiu prinsa. Dar oare de cine fugeam? Lacrimile imi inundau fata. M-am oprit timp de cateva secunde, iar asta a fost greseala mea cea mai mare. O mana rece, neomeneasca, m-a prins de umar. Am incercat sa fug dar nu am reusit. Eram mult prea bine tinuta. O lumina alba, stralucitoare, ce il putea face pe soare invidios, se pogora inaintea mea. S-a indreptat spre persoana ce ma tinea si l-a facut sa dispara. Din acea lumina, iesi un inger. Mi se parea cunoscut. Ochii lui caprui, imi trimiteau o dispoziție de siguranta, iar parul lui blond, ma incanta. M-am apropiat de el intrebandu-l cine este. Nu mi-a raspuns. Doar se uita la mine.
~End of Dreaming~

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

Nu-i rau ficul....doar ca e putin cam sad....in rest naratiunea,dialogul si decriera ok,n-am ce comenta.Dar am o intrebare:In realitate cine e Kishu?(ca celelalte personaje le-ai scris din realitate).
Ok bafta in continuu!I miss you and all very much! :love:

edit Nya: gandeste-te cine m-a inselat pe mine si vei stii cine e Kishu!

_________________
Nobody deserves your tears, but whoever deserves them will not make you cry.
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

hmm...am ajuns cam tarziu, ce sa fac...cap. asta nu a fost la fel de reusit ca celalalte, asta cred eu, desigur! descrierea a fost ok desi se putea muult mai bine, dialogul f. bun insa mi s-a parut ca ai grabit actiunea. Greseli de tastare am vazut f. putine (cred ca una, doua) dar nu prea am chef sa le mentionez pt. ca stiu ca au fost de tastare. Am o intrebare: fata aia iubeste doi baieti sau cum? In fine, comentez prea mult... sa ai grija la actiune! Ficul e foarte bun, ideea extrem de originala...numai cuvinte de lauda dar ai grija la unele greseli!
Bye si spor la scris! :kiss:

_________________
Sunt ciudata! Sunt ciudata!

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**