Superhero Stuff

ok, m-am apucat de un nou fic... e vorba despre niste eroi (noua mea pasiune)...o sa pun titlurile in engleza desi ficul este in romana...nu stiu de ce, pur si necomplicat simt nevoia sa scriu titlurile in engleza...sper sa va placa, eu una nu cred ca e cine stie ce dar ma plictiseam aseara si l-am inceput cu gandul la un anumit serial...

Prolog
In urma cu 60 de ani, anul 1949

- Esti sigur ca nu e periculos ? intreaba pentru a mia oara John.
- Da,ti-am mai zis, nu e periculoasa modificarea genetica…cel putin nu la fel de periculoasa la cum suna, ii raspunse omul de stiinta.
- Asta sigur ma linisteste, il ironiza barbatul sub numele de John. Si aceste puteri neobisnuite vor fi trasmise copiilor mei, nepotilor, stranepotilor…
- DA.
John pasi intr-o incapere imensa. In acea camera roiau oameni in halate albe, numai alti noua oameni stateau speriati, in haine civile. Ei erau in centrul atentiei.
John, barbatul in jur de douazeci de ani, se alatura lor.
- Sunteti gata ? intreba un om de stiinta dar parca nu voia sa afle raspunsul .Puneti-va aceste casti si luati loc in aceste scaune.
Erau o groaza de cabluri si de masinarii nemaivazute. John lua loc impreuna cu ceilalti noua de aceeasi varsta cu el. Simtea groaza in dansul ; simtea cum asta avea sa-i schimbe nu numai lui viata, ci si urmasilor lui. O iubită apasa un buton si ceva ciudat se intampla. John banuia ca incepea. Un nou inceput lua startul. Ultimul lucru auzit de el fura zece tipete, printre care si al lui.

Cand se trezi, se simti ciudat. Numeroase glasuri vorbeau incet, ceva stiintific pe care oricum nu avea sa-l inteleaga. Se ridica de pe scaun, in acelasi timp cu celalalte noua persoane.
- Aaa, v-ati trezit, incepu un om de stiinta. Bine. Cum va simtiti ?
John se examina prudent. Ce putere trebuia sa aiba ? Pe rand, fiecare si-a descoperit noul dar. Unul putea zbura, altul putea face sa creasca plante si asa mai departe. Dar el ? Trecura doua ore de cand el se afla in laboratul, incercand sa-si afle talentul. Trecura alte ore, cand, deodata si-a dat seama ca poate citi gandurile cobaiului. Putea vorbi cu animalele !
- Deci asta e puterea ta, ii zise omul de stiinta.
- Da. Spune-mi, urmasii mei vor avea aceleasi puteri ?
- Sansele sunt mici. Cel mai probabil vor avea alte puteri.
John inghita in sec. Tocmai le facu viitorul urmasilor sai : vor avea fiecare puteri supranaturale, vor fi si ei niste ciudati. Se simti trist la aceste ganduri. Copiii lui, nepotii lui si asa mai departe vor avea fiecare puteri neobisnuite, din cauza lui, din cauza unei modificari genetice. La fel li se vor intampla si celorlalti noua. Vor fi toti eroi, generatie in generatie.

Cap. 1: What am I?

Statea in tacerea din camea ei, gandindu-se la lucrurile ciudate ce i se intampla. Era o ciudatenie a naturii , sau cel putin asa parea. Afara intunericul se lasase peste oras, in camera ei lumina era stinsa, camera fiind luminata doar de lampa in forma de corabie albastra de pe noptiera. Iar ea, ea statea pe patul cu baldachin, in pozitia fetus , cu genunchii stransi tare la piept. Era speriata si numai asta o calma, o facea sa se simta in siguranta. Parul ei roscat despicat de suvita neagra din nastere era raspandit pe pat, ochii ei verzi cu o idee de turcoaz erau inlacrimati. Era o priveliste induiositoare sa vezi cum fata cu chip de inger plangea si suferea in liniste. Un ciocanit tare a facut-o sa tresare. O voce ingrijorata sparse tacerea din spatele usii.
- Alice, esti bine ? Alice, deschide usa !
- Sunt bine, mama, stai linistita, spuse roscata pe nume Alice cu o voce parca de clopotei, incercand sa nu para ca plansese.
- Atunci deschide usa, draga mea.
Alice se ridica cu greu din pat, aprinse lumina si descuie usa. Mama sa, cu parul ei carliontat saten cu aceiasi suvita neagra aprinsa si cu ochii vizibil ingrijorati in privinta fetei se ivi in pragul usii, apoi ii dărui fiicei sale o imbratisare parinteasca.
- Iubito, ce s-a intamplat ? intreba soția in jur de 40 de ani. De ce te-ai incuiat in camera ?
- Nu-i nimic, serios.
- Stii ca poti sa-mi zici orice te ingrijoreaza, Alice. Spune-mi.
- Mama,uite…nu stiu cum sa-ti spun, dar…
Alice ezita. Nu stia daca poate avea incredere in propia mama. Dar nu mai putea suporta…era prea mult pentru ea, nu mai putea indura toate astea singura.
- Uite, termina fata mai hotarata ca niciodata.
Pe birou era un pahar cu apa. Se concentra. Cu mainile ridicate spre pahar, apa se ridica. Mama sa, Melinda, nu zicea nimic. Apa a cazut pe jos cand fata o sa lasa sa cada, pierzand controlul asupra ei.
- Asta nu e tot, ii zise Alice mamei sale care privi nu prea mirata.
Fata se concentra de data asta asupra propiului dulap si isi baga mana in el. Mana practic intra prin dulapul ce era inchis ! Scoase de acolo bluza ei preferata.
,, Telechinezie si acum poate trece prin absolut orice ! Cu siguranta va ajunge o adevarata eroina ! ‘’ gandi Melinda, mama lui Alice, fata care avea pregatit un destin senzational, inedit.

stiu ca am luat-o de la inceput cu puterile si am cam grabit actiunea si s-ar putea sa nu intelegeti din întâia asa ca s-ar putea ca urmatorul capitol sa va raspunda la intrebari (daca aveti).

_________________
Superhero Stuff Superhero Stuff

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**

esti tampita?! cum adica nu e cine stie ce? este superb. desi nu stiu daca e bine pus la Sci - Fi... cred ca mergea la adventure... whateva'... dialogul este bun, chiar mi-au placut replicile. descrierea si ea, e buna, dar cred ca mergea mai dezvoltata. naratiune ok, desi actiunea, cum ai zis si tu, cam grabita. cam atat...
pa, i wait the next

_________________
Superhero Stuff Superhero Stuff

TOPIC INCHIS

_________________
Superhero Stuff Superhero Stuff

*Life's tough. Get a helmet! *
**If life was easy, where would all the adventures be?**